Definitie desavarsire dex98

DESĂVÂRȘÍ, desăvârșesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A deveni sau a face devină desăvârșit, perfect; a (se) perfecționa. 2. Tranz. A face ca o acțiune capete formă definitivă. ♦ (Rar) A duce la îndeplinire; a realiza, a săvârși, a termina. – De + săvârși.
DESĂVÂRȘÍRE, desăvârșiri, s.f. Acțiunea de a (se) desăvârși și rezultatul ei. ♢ Loc. adv. Cu desăvârșire = cu totul, în întregime, pe deplin; absolut. – V. desăvârși.